Fata din cimitir

Eram odata cu prietenii mei si(eu locuiam intr-o casa de langa cimitir) iesind catelusa mea, bella a inceput sa alerge in fata casei si sa se joace. In timp ce radeam, o fata imbracata in negru cu un baitel mai mic langa ea veneau spre noi. Bella alerga spre ea, baiatul s-a speriat putin, dar fata i-a aruncat o privire trista si deodata bella se opri parka ar fi fost hipnotizata, m-a intrebat cum o cheama si i-am raspuns, apoi se indrepta spre cimitir-baiatul alerga in jurul ei, dar fata mergea drept fara sa scoata vreun cuvant, noi am inceput sa ne jucam in fata casei mele, fata se intoarse si ne privii ceva timp, parea foarte suparata, desi vroiam sa o intreb ce a patit, imi era frica sa ma apropii de ea, chiar daca parea inofensiva.Era noapte si ningea, luminile din cimitir faceau zapada sa sclipeasca frumos…dupa un timp intrease in cimitir dar a iesit destul de repede, mi-am facut curaj si am intrebat-o ce a patit…mi-a zambit minunat, mi se parea ca plange a incercat sa vorbeasca apoi a varsat o lacrima, si-a ridicat capul si s-a uitat la mine, am intrebat-o de ce sta in cimitir, atunci ea mi-a raspuns-cimitirul e un loc linistit, nu mi-am cunoscut niciodata bunica-si imi place sa stau langa mormantul ei, e putin mai departe de linia ferata, cateodata simt ca nu are rost sa sufar langa cei vii, asa ca zambesc langa bunica mea, am intrebat-o daca obisnuieste sa vina aici, ea mi-a zis- cand sunt suparata…visand si sperand ca va fi bine, am intrebat-o din nou de ce e suparata ea mi-a zambit iar, dar nu a scos nici un cuvant, mi-a spus sa vin cu ea, m-a dus la mormantul bunicii ei-s-a intins pe cripta si a mai varsat cateva lacrimi, statea nemiscata iar baitelul state ape banca si se uita la ea cum plange-m-am speriat si am vrut sa plec, ea mi-a spus- nu ai de ce sa te temi, vreau doar sa ma descarc, apoi s-a ridicat, l-a luat de mana pe baiat si a plecat…stateam in spatele ei, baietii ma asteptau in fata cimitirului, m-au luat in casa si le-am povestit ce s-a intamplat…e real…